vineri, 24 ianuarie 2014

Liceu cimitir al tineretii mele

Nu stiu daca vremea asta de afara e de vina..caci divina nu-i, dar m-a cuprins un dor nebun de liceu, de zilele cu lucrari si note mici, de bucuria unei note mari, de tigarea ascunsa in dosul palmei si fumul din toalete, de chiulul de la mate motivand ca am plecat sa ud buretele ....dar ma rataceam si ajungeam aproape mereu un sala de spor la un voley cu a 12-a, de prieteniile dezinteresate. De colegele mele de banca ...trei la numar, fiecare diferita de cealalta....niste nebune. De ziua in care m-am sacrificat sa dau teza la franceza, la catedra doar ca colega mea sa poata copia si sa treaca clasa, de privirea profei albastre si blajuna cu vocea stinsa dar cu numele unui ex-guvernator/actor in filme gen Rambo. De profu de istorie dintr-a zecea care ne trata de la egal la egal si desi era superior multora el ne trata asa, unicul profesor cu care cand ma intalneam in autobuz purtam o discutie cu placere si nu coboram la prima, si el are numele unui celebru cadru didactic descris de Sadoveanu. De dna de romana, usor nebuna si incredibil de alunecoasa si schimbatoare nu mi-e asa dor; ea ne obliga la uniforma, parul prins si machiaj 0 ...nimic exacerbat...dar adolescentii vad intotdeauna lucrurile altfel.
Mi-e dor de hlizeala din ora de mate si de profa de fizica ce ne ajuta la tema de chimie. Mi-e dor de profa de latina care se uita crucis la noi si jubilam ca asemeni mie, nimeni nu poate copia. Mi-e dor de biletul trimis intr-o ora de curs ,, sunt urme de pasi pe tavan,, cand toti radeam ca prostii cand colegul care primea biletul privea furis spre tavan. Imi pare rau totusi ca unii profesori nu au ramas patru ani la clasa, iar cei mai tineri si placuti pentru noi migrau de la o scoala la alta ...lasandu-ne prada de obicei hienelor ce-i sabotau prin cancelarii. 
Mi-e dor de iedera ce invelea liceul si de drumul alaturi de colegi, de barfe, de tampenii, de liberate. Liberatea aia de a putea colinda 3 ore in magazinul Unirea si Cocor fara a avea bani de-o eugenie in buzunar.
Mi-e dor de vremurile alea cand spuneam ,, de ce-o zice toata lumea ca asta e cea mai frumoasa perioada din viata...invata...stres... bac...bleah" uite ca am ajuns acolo, mi-e dor de liceu. 
Poate si pentru ca n-am reusit sa ajung la reunirea de 10 ani....s-o astept pe cea de 20 ? !!! Nimic nu va mai fi la fel....nimic...absolut nimic. Fiecare a mers pe drumul lui, cu norocul si ghinionul lui....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Pestera Noiembrie 2019