joi, 30 ianuarie 2014

Prea multa fericire - Alice Munro partea I


N-am apucat sa termin cartea si ca de obicei m-a atras titlul.
Zise Zdreanta-n gandul lui ca parca mai e nevoie si de o carte mai optimista, cu fericire care sa ma scoata din pana asta de concentrare si depresie cronica.





Dar dupa a doua pagina mi-am dat seama, e o carte fix pe stilul meu, cu nebuni si nebunii, nici vorba de fericire, nu e nici macar o comedie in genul lui Shakespere unde pentru ca la final nu mor toti ii spunem comedie.
Ce-mi place la nebunie e ca aceasta carte e impartita in 10 povestiri, am ajuns pe la nr 7 cred, imi place cum e in stare autoarea sa povesteasca la persoana 1 si persoana a 3a, cum descrie prin ochii copilului, femeii, barbatului ....din punctul asta de vedere e super wow. 
Miezul povestirilor sunt tragediile vietii, si unde nu le-a dat natura si le-a facut omul, toate te lasa parca in buza prapastiei la sfarsit, asteptand scaparea dar vazand ca nu vine te apuci frumos sa citesti urmatoarea povestire.
Recunosc dupa prima povestire m-am gandit de doua ori daca s-o mai citesc sau nu, imaginea e oribila si eu nu as fi pus-o prima pe aceasta in carte.
Ce mi se pare mie dubios e ca titlul povestirilor nu are aproape nicio legatura cu povestirile in sine. Da. da , stiu ca a luat nu stiu ce premiu Nobel, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi placa maxim, chiar daca e pe stilul meu. Doar ca nu e asa cum ma asteptam, deloc, e invers chiar.
Ideea e ca nu suntem constienti de fericire atunci cand o avem, nu o simtim si nu o pretuim, suntem niste fraieri si dam cu piciorul pentru ca asa ni se pare normal: doar dupa nenorocire ne dam seama cat de fericiti am fost, dar asta nu ne mai schimba cu nimic prezentul.
Cea de-a saptea povestire m-a lovit in plex direct si m- a cam lasat fara aer. De obicei intru cu totu in carte si povestire, ma transpun acolo si ies cu greu ...asta o demonstreaza si faptul ca din cauza povestirii am ramas in tramvai doua statii in plus, am ajuns la naiba in praznic si la intoarcere un tramvai defect din cauza zapezii si a conditiilor meteo a blocat toata linia; iar cand dupa 40 de min, m-am urcat in primul tramvai venit ,vatmanul nervos de cirscumstante si-a schimbat brusc traseul...si astfel pentru doua pagini in plus ...am ajuns la serviciu cu metroul si 1 h si 1/2 intarziere.
In povestirea asta apare un personaj pe nume Roxanne, care-i face masaj unui om muribund, face glume si incearca sa-l scoata pe bolnavul in floarea varstei dar tintuit la pat, incearca sa-l scoata din stare si -l forteaza practic sa traiasca altfel decat chin. Aparent acestuia ii place dar in ultima zi ii inchide usa acesteia in nas, semn ca il deranjeaza, ca nu-i place, ca-l oboseste ....n-am inteles de ce....
M-a lovit pentru ca in urma cu cateva luni faceam acealeasi lucruri unui om foarte drag mie, imi puneam masca de teatru de fiecare data cand ma duceam sa-l vad, ii faceam masaj cu crema de galbenele si asta stiu ca-i placea...imi intindea mainile ca un copil ....si faceam glume, vorbeam ca si cand eu n-as sti ce se intampla si ca si cum as fi fost ultima tampita care n-a inteles nimic...ne desparteam zambind si lasam loc lacrimilor abia dupa ce ieseam pe poarta spitalului.... coincidenta numelui , masajului si glumelor m-a lovit......si inca doare

O sa revin dupa ce le mai citesc si pe urmatoarele 2-3 povestiri...sper sa pun si poze la fiecare carte povestita pe scurt, caci am vazut ca asa se poarta. 


In fine ....ca sa intelegeti de ce fac rezumatele acestea ca la scoala.

1. Nu ca sa vada lumea ca citesc :))
2. Pt ca uit din ce in ce mai mult si o simpla privire imi poate reaminti subiectul, ce mi-a placut si ce nu.
3. De multe ori nu stiam ce carte sa cumpar ca sa citesc dar acum datorita oamenilor care mai scriu din cand in cand...stiu ce carti vreau sa cumpar si ce carti urmeaza sa citesc
4. Pentru ca nu ies din fluxul casa- serviciu cu anii si pentru ca merg in co 5-7 zile pe an, pentru ca nu cunosc oameni si locuri noi  imi place sa zbor prin vieti reale sau imaginate

Pana acum raman totusi pe lista preferatelor mele: Pasarile Galbene si Scrisorile Emin/ Veronica....sa vedem cum va fi clasamentul in continuare. Eu sunt tare curioasa de ce va iesi .

PS.


Ma asteptam clar l-a mai mult, doar doua povestiri m-au marcat pt ca le-am luat personal. Restul cam seci.. Am citit carti mai bune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019