Copilul nostru, stapanul nostru
Stiti mutra aia acra si tafnoasa pe care o am uneori dimineata? Ei bine da , o am din cauza ca dorm pe post de baraj intre cele doua fiice ale mele. Cea mare e foarte dragastoasa iar cea mica este foarte sensibila, si o ata daca o atinge incepe sa tipe. M-am tot chinuit, m-am plimbat noaptea cu ele in brate spre camera lor si ma trezeam dimineata indubitabil cu un picior in gura si alt picior sub mine, asa ca sa nu va mire cand va spun ca mereu ma trezeam dintr-un vis in care ma bateam cu monstrii. Erau monstrii mei, dar ceva mai mici. Desi avem un pat supraetajat, asta nu e cea mai buna solutie, inca ne e teama ca M. o sa se urce si o sa cada de acolo, asa ca am blocat accesul. Inutil. Regret amarnic ca m-am gandit pana m-am razgandit cand am luat patutul de bebe.Imi doream si ar fi fost atat de util un patut transformabil, asa cum vazusem la o prietena. Se transforma in pat de copii mari si-l poti folosi pana tarziu. Dar m-am zgarcit si rau am facut, acum l-am gasit...