joi, 11 septembrie 2014

Picior stramb congenital - Ghete ortopedice

Ana a fost un copil pelvian, iar picioarele au stat intr-o pozitie ciudata in burtica. Cand am nascut-o mi s-a parut perfecta..dar o asistenta mi-a spus sa nu-mi fac griji caci problema cu picioarele se rezolva.


La nici trei zile, avea piciorusele in ghips ...cu varful degetelor afara. Asa au decis medicii de la Grigore Alexandrescu ...pe care ii vizitase inca din prima ora de viata pentru ca bisturiul o atinsese si pe ea intr-o zona extrem de sensibila in timpul cezarieniei si a necesitat coasere, antibiotic....etc...
La doua saptamani cand ne-am externat mi-am dat seama ca e imperativ sa o tin infasata si legata de picioare pentru ca-si lovea degetele (ramase libere) cu calcaiul de ghips.
Dupa cateva vizite la medici am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa facem masaj... si uite asa 75% din timpul in are copilul era treaz faceam masaj picioarelor in asa fel incat pana am inceput diversificarea devenise o obsesie.
La vreo 6 luni un alt medic imi propunea operatie....noi deja eram programati, stresati si bulversati de operatia pe cord ce urma sa vina..asa ca am lasat-o balta o vreme.
Pe la 4 ani cred ..sau putin mai devreme..am inceput proiectul Ghetele ortopedice. Luam trimiterea de la medicul de familie, mergeam de la ortoped de unde luam o alta trimitere....ii faceam o copie...in cateva zile intocmeam dosarul iar apoi cautam sa-l depun la CAS, in fiecare an CAS-ul isi schimba sediul astfel incat alergam nebuna cautand strazi. Asa am invatat Bucurestiul pe jos.
Prima data sediul era undeva pe langa Baroul Bucuresti, ajungeam la 8 ; cand doamna inca nu-si incepea programul dar minim 40 de persoane(in special batrani erau la rand. Ma vedeau mai tanara si -mi dadeau lista de ordine...asa stiu ca se ajungea si la 80 de persoane/zi - pana la 12.oo.
Apoi in sediul din Walter Maracineanu am fost uimita cand am dat de un aparat ce emitea bonuri de ordine...am fost socata cand am tras numarul 768; si nimeni cu nr 767 nu era inaintea mea.
Apoi am cunoscut si sediul darapanat din  Vasile Lascar, la care m-am intors peste un an si la poarta caruia am gasit scris pe un carton cu pixul ca sediul s-a mutat in Statia Verdi si acolo ajung cu tramvaiul 5....am luat tramvaiul invers ..si am mers de la un cap la altul...am pierdut o zi.
Apoi peste o luna de la aprobare cautam ...magazinul...unde sa-i facem ..gen Ortopedica, Romhandicap ..nu le mai tin minte..toti aveau acelasi model ..puteai sa alegi doar dintr-o gama limitata de culori. Cand am deschis gura si am spus ca as vrea sa mi-i decupeze in varf ..pentru ca al meu copil statea la gradinita toata ziua incaltata cu ele. Mi s-a spus ca nu se poate, dar mi-i poate gauri ...cu o sula probabil. Cand am cerut un model cu arici ....au luat foc. Apoi i-am gasit pe cei de la Biangi...si am faut primele sandalute ortopedice de vara ..rosu cu alb si piele intoarsa ..erau superbe. Sper sa gasesc o poza cu ele sa vi-o arat.
Anul acesta am mers la alt medic care a fost suparat si mi-a spus ..ca ce sa mai faca el la varsta asta.....mi-a recomandat sa-i iau incaltaminte cu toc..pe bune??? eu ma feream si eram chiar nervoasa de oferta pantofarilor pentru fetitele care poarta peste numarul 32.
Fiind in spitalul Budimex (Marie Curie) a chemat-o pe doamna de la Biangi sa-i dea niste indicatii. Apoi am plecat cu doamna in camaruta ei, m-a trimis sa fac vreo doua copii si mi-a spus ca depun ei dosarul la CAS si ma suna cand vine aprobarea ca sa luam comanda.
Am uitat sa spun ca abia acum dupa 7 ani (copilul are aproape 12) am cerut si mi s-a dat o trimitere pentru Recuperare medicala, astfel am beneficiat si de 9 sedinte gratuite de Kinetoterapie ..tot la BUdimex.


Vizita la ortoped a fost in ultima zi din Iunie. Pe 10 August a venit dosarul, pe 12 am luat masuri, iar pe 30August au fost gata ghetele.
Cu mult mai putina bataie de cap. Multumesc pe aceasta cale celor de la BIangi.
Costul ghetelor si al talonetelor suportat de mine a fost de 107 lei; pe vremuri pretul mi se parea gigant ...acum este convenabil.
Am avut un impediment caci noi comandasem niste culori si materiale...si ne-am trezit ca nu le mai iau...mi s-a dat doua variante prin telefon si am ales la plesneala ...cu mari emotii sa nu ne iasa niste ghete de clovn.

:)

Deunazi am auzit un medic la un post de radio pentru copii care era total impotriva ghetelor ortopedice...intr-o anumita masura sunt de acord cu el...sunt foarte incomode.

Dar am impresia ca Ana merge mai bine cu aceste ghete care ii tin glezna si piciorul sa nu se prabuseasca si mai tare.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019