12 ani de sclavie - nu cartea ci viata

Recent, datorita unei conjuncturi fericite din cauza alteia nefericite am intalnit un om. Ciudat nu? pentru ca desi vad oameni zilnic cu greu ii descopar.

Dupa o zi in care ma simtisem foarte rau, am apelat la cunostintele surioarei mele mai mici si aceasta mi-a facut o programare la masaj. Sambata la ora 15.00 a venit fata acasa la mine cu masa de masaj, sufletul deschis si s-a apucat de treaba.

N-a fost vorba doar de un masaj ( o frecare de piele- cum a spus ea) ci mai degraba de o terapie....timp de doua ore am fost intr-o alta lume ..in timp ce muschii mei faceau gimnastica si erau pusi la locul lor caci migrasera care -incotro. ..ce mai a fost fantastic, are doua maini magice si un nume de Imparat(u).

Dar nu despre masaj vreau sa vorbesc neaparat, nici despre terapia in sine caci lucrurile astea se simt, nu se povestesc.

Vreau sa va vorbesc despre curajul unui om de a face ceea ce-i place. Sa spunem ca dupa ce muschii si-au gasit lacasurile de bastina, mi s-au mai deschis si ochii mintii.

Lucrase intr-o companie, intr-un birou si era genul de corporatist care in momentul unei convorbiri iti "cauta jugulara sa te muste"...asa cum suntem multi dintre noi in ziua de azi....noi astia ce ne bucuram de pauza de masa, de locul de pe scaunul cald si de razboaiele inter-departamentale, o barfim pe tarfa de la conta, plangem de nervi cand ne ia nu stiu care de prost, ne ascundem sentimentele de colegi si ne cream propria cetate de aparare in care stam cu sulita pe metereze...o aruncam la primul cuvant......

La omul acesta pe care l-am intalnit totul a tinut pana in ziua in care s-a decis sa faca ceea ce-i place ...masajul...trecuse printr-o facultate de fizica si a ajuns la o varsta in care si-a dat seama ca in viata e important sa faci ceea ce-ti place.

Maica Tereza spunea ceva de genul: Munca fara placere e sclavie....iar eu am pierdut de mult placerea asta. ..... de a sta intr-un birou si a completa tabele si hartii nevinovate, de a privi ceasul intr 17.30-18.00 din 2 in 2 minute.

Imi place rasaritul de soare dimineata iar eu diminetile mi le risipesc alergand intre gradinita si serviciu...imi place muntele si marea..dar trebuie sa muncesc un an intreg doar ca sa le privesc doua -trei zile.

Imi place teatrul...dar e prea tarziu pentru mine sa o iau de la inceput pe calea asta. Imi place tot ce tine de ,,reciclare,,dar din asta nu iese niciun ban bun de paine. .... si uite asa de la un simplu masaj mi-am dat seama ca sunt o lasa expusa lumiii nemiloase....pur si simplu nu am curajul sa renunt si sa fac ceea ce-mi place. Si ajung acelasi prost despre care am citit ca ii e frica sa traverseze strada, nascandu-se, traind si murid pe acelasi trotuar........oare eu astept sa se faca verde sau intelectul meu e daltonist....a da ..stiu..sunt eu... vesnicul nemultumit...

iar e iarna? a mai trecut un an... o sa murim cu totii intr-o zi, n-are rost, mai bine nu ....si daca?