Bibliotecara de la Auschwitz

Din categoria cartilor super laudate dar pe care le-am citit in cele din urma.

Dupa Jurnalul Annei Frank nu am mai putut citi nimic timp de vreo doua luni...si mi-am promis ca o perioda voi lua o pauza de la acest macel numit Auschwitz- Birkenau, razboi, Hitler...prin Iulie insa am primit de la cineva drag mie  ,,Omul in cautarea sensului vietii " , titlul nu trada ceea ce avea sa ma astepte ...asa ca in concediu m-am apucat de citit....un supravietuitor de la Auschwitz isi spune povestea si o da pe un mod psihologic care ma prinde in mrejele sale...din care cu greu ma desprind...apoi continuui cu  "Am supravituit" - cartea care m-a facut sa -mi schimb modul de gandire din ,,perfectionist" in ,,misenrupist" - inca lucrez la asta...

Asadar dupa relatarile directe a unor supravietuitori, povestea bibliotecarei e literatura...este o poveste, pe care cu toata tragedia si ororile infaptuite in lagar, o poate citi aproape oricine. 

Lucrurile sunt dezvaluite altfel, pe alocuri am simtit niste neconcordante insa aceasta carte nu m-a mai incarcat atat de mult, dupa Dita n-am plans...in schimb dupa Anna Frank am tinut doliu lecturistic si sufletesc cel putin 6 saptamani.

Autorul a cunoscut-o pe Dita, pe cand aceasta avea peste 80 de ani dar plina de viata, genul de femeie puternica pe care n-a invins-o nici razboiul, nici lagarul si nici dr. Mengele. Startul are la baza o poveste reala: lagarul familial, un paravan -minciuna construit pentru o oarecare inspectie a Crucii Rosii, inspectie care nu are loc niciodata si care se termina cu o selectie...selectie de la care am invatat (si sper sa ma tina) sa nu ascult tot ceea ce mi se spune..mai ales cand riscul nu e atat de mare.

Dita, Edita mai exact, este o fata care iubeste cartile. Am simtit impreuna cu ea  mangaierile pe paginile cartilor si m-am regasit oarecum in lipiturile de carte ( eu cu acces la materiale ) si cu grija fata de acestea ca si cum ar fi copiii mei...dragostea pe care n-o s-o am niciodata fata de o tableta sau e-book ( aici devin un fel de Ove , caruia nu-i plac schimbarile).

Am indragit personajele cartii, i-am admirat pe cei ce au avut curajul si puterea sa evadeze, am trait alaturi de Dita, de mama ei si am murit impreuna cu cei plecati spre ,,dusurile mortii". Surpiza face ca  spre final m-am intalnit cu Anna Frank si sora ei Margarit...murind singure intr-un pat suprapus in lagarul Bergen Belsen cu cateva zile inainte de a fi eliberat de aliatii americani...si uite asa ,,Nu te voi uita niciodata" devine din ce in ce mai real.

Daca in orele de istorie am invata mai mult prin literatura ca sa intelegem trairile, tragediile si abia apoi anii si schemele de lupta cred ca am fii cu totii mai interesati.

Oricum ideea e ca dupa aceasta carte am ramas cu gandul la ,,Muntele Vrajit" de Thomas Mann pe care trebuie sa o citesc si de asemenea "Peripetiile bravului soldat Svejk" - pe care am si gasit-o deja in format .pdf. Povestirile despre aceste carti semanand foarte bine cu recenziile mele care de fapt nu sunt recenzii ci doar pareri.