Cu mamaie Neta - 22 de ani fara


Luna aceasta se implinesc 22  de ani  ( cifra o schimbam continuu , dar anul acesta (2024) o sa ma opresc pentru ca 22 de ani aveam cand ai plecat) de cand ne-am vazut si vorbit ultima data. Nu stiam atunci ca nimic nu va mai fi la fel pentru mine si bineinteles ca nu banuiam ca legatura noastra va exista chiar si asa din doua lumi diferite. Pentru ca nimic nu se pierde totul se transforma!

In  2002 imi doream cu tot sufletul ca  "martie se poate duce. Cu toţi cocorii înapoi." Eram contrariata ca in ziua in care pentru noi timpul s-a oprit..toate lucrurile din jurul nostru mergeau inainte si ca printr-o inertie perversa eram si eu dusa de val prin viata...tot inainte.


De fiecare data cand lucrez manual o simt langa mine. Ea lucra orice, lua modelul unui pulover de la prezentatoarea tv , avea un televizor alb negru pe lampi .... apoi il reproducea intocmai....cu serpisori, cu impletituri care mai de care.




Croseta lebede, cesti si mileuri asa doar de placere. Cosea toate imaginile pamantului, broda cearsafuri si fete de perne, din mana ei ieseau opere de arta, totul facut cu migala si rabdare si mai ales cu dragoste si liniste caci pe vremea copilariei mele timpul nu se grabea nicaieri, mergeam desculti, prindeam fluturi si mancam mere verzi. Niciun joc in metavers nu va putea simula aceasta libertate ultraHD.

Cand ne era cel mai bine lucram ceva impreuna. N-aveam indemanarea ei dar aveam sentimentul acela de liniste pe care azi il numesc relaxare.



Inca si dupa 22 de ani pana sa se apropie ziua ta, te visez, nu e fabulos?? Subconstientul e mai destept decat constientul sau poate ca legatura noasta exista si dincolo de lumi.

Anul acesta mi-am amintit ca niciodata nu am sarbatorit ziua ta, pe 13 Octombrie eram mereu la scoala si nici macar telefoane nu aveam ca sa te sun... practic am devenit constienta de ziua ta de nastere abia dupa ce ai plecat, nu e asta un paradox?! si pentru ca nimic nu e intamplator , Ana mea s-a nascut cu 4 , exact 4 zile inainte de 13... E incredibil cum Dumnezeu a facut o legatura intre toate cifrele din viata mea iar eu am fugit de matematica doar ca sa scap de cicaleala tatei, 

Te iubesc dincolo de timp si lumi si probabil ca te voi iubi mereu...desi nu cred in infinitatea infinitului ..doar matematica si iubirea par a fi infinite. 






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie