@Perfectionismul

   @Perfectionismul

Poate ca te-ai laudat de multe ori cu asta ,, sunt un perfecționist!”, exclamat cu mandrie imi plac lucrurile bine făcute. Dati apoi iti dai seama ca sunt putine lucrurile pe care le duci la final...pentru că nu pot fi perfecte. In primul rand vrei sa ai tot timpul chilotii curati..daaaa  cum faci asta? Iti bagi 2 -3 perechi de schimb la tine? Iti instalezi un bideu? Dar uiti ca se fapt pentru asta s-au inventat chilotii, pentru ca un perfectionist isi dorea mereu pantalonii curati, numa bine ca o alta perfectionista a inventat tampoanele zilniece..si tot asa, cu fiecare strat mai aproape de perfectiune.

Perfectionismul deprima de la primul semn de imperfectiune:  un rid , un repros, o observație. Daca mu deprima indispune si mai apoi frustreaza.Iar daca in oglinfa cad te privesti cu mandrie cat de perfect ai evoluat, tipi lq cei din jurul tau care sunt niste imperfecti.

Tinzand spre perfectiune riști sa devii un quiter/ renuntator iar una din legile omenirii e ca devii ceea ce faci. Fiecare actiune pe care o faci la un moment dat si are ceva in  comun cu o actiune viitoare,pur si simplu te defineste, fara sa vrei. Gandeste-te ca nu dai importanta unui aspect din viata ta, ti -e lenw pur si simplu sa te trezesti devremw in weekend si astq cu timpul te transforma intr-un lenes de weekend. Si cqns in sfarsit ai xonstientizat asta, pur si simpli nu-ti mai pasa.De ce?!!. Pentru ca te-ai obisnuit asa. Obisnuinta te face perfect sau imperfect?! Aceasta-i intrebarea

Cand iti dai seama ca ceea ce faci nu va fi perfect, il dai pur si simplu deoparte, il numesti ,, o incercare esuata” si treci la urmatorul lucru sperand ca asta o sa -ti iasa mai bine.

De exemplu la un moment dat  m -am apucat de impaslit lana si...unele chestii au iesit chiar dragute si mai mult decat atat am vazut cateva lucrari laudate, mult mai proaste decat ale mele si cu toate astea le lipsea ceva lucrarilor mele...perfectiunea

Am inceput sa scriu cateva carti si nici din asta nu stiu daca va iesi mai mult de o brosura, totusi am abandonat toate subiectele pentru ca...n -aveau dialog sau n avea acel ceva care sa atraga. Desi la viata mea am citit cateva carti fara dialog sau cari fara sare si piper, pe unele le-am abandonat pur si simplu, pe altele le -am stivuit in categoria ,, carti mai putin bune pe care le -am citit,, si am incercat sa le uit  se pare ca inca imi mai amintesc de ele.

Am citit cateva carti care m-au pacalit cu titlul si am cautat pana in ultima pagina acel ceva pentru care am dat banii pe carte dar m -am.multumit cu vreo fraza motivatoare infipta in cap.

Dl. Dinica in flimul. Filantropica. spune ca ,, Mana intinsa care nu spunķe o poveste, nu primeste pomana,,  cam asa e si cu cartile, mai nou filmele. Daca ramai cu povestea in cap (chiar daca e a shitty story) o povestesti mai departe, daca nu, nu. Si totusi in orice lucru rau e ceva bun chiar si in gunoi. Cu timpul-am perfectionat, am invatat sa vad si sa inteleg ceva chiar si din nonsensuri. Vad ceva bun in orice, se pare ca asa s-a produs evolutia. Oare focul a fost bun de la bun inceput?! Nu trebuie sa tr muncesti prea tare sa vezi la nivel de substrat,,Squid Game” desi la prima vedere e un film plin de sange, ineptii si periculos pentru mintile nematurate. Ti-ai ucide un prieten de copilarie ca sa te salvezi pe tine? Ai face orice ca sa -ti schimbi destinul? Care-ti sunt prioritatile? Si mai ales : crezi ca ai scapa normal la cap din toate astea? Dar nu vreau sa fac comentariu pe text, cu acest supliciu se ocupa scoala ( cel putin cea romaneasca).