NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Mama, cuvantul simplu pe care-l rostesti cand ti-e frig cand ti-e foame sau cand ai nevoie de o imbratisare Mama, omul care te asteapta acasa mereu Mama, fiinta in al carei gand permanent sunt eu Mama, azi mai mult ca niciodata Simt ca faci parte din sufletul meu Mama, cea care iarta orice greseala Mama, cea care impreuneaza mainile si se roaga pentru mine chiar si atunci cand cred ca nu am nevoie de forte divine Mama, cea care dandu-mi viata mi-a dat tot si rau si bine si soare si zapada Mama, cea pe care dau vina cand mi-e greu  Si celei careia-i multumesc cand imi  intinde mana sa ma ridice de jos si-mi saruta orice rana in cel mai simplu gest duios Mama e totul si totul ei sunt eu .

 O poezie mult prea frumoasa ca sa nu mi-o fac cadou pe blog. In plus, da , recunosc, sunt fan Octavian Paler. Mitologii subiective - Octavian Paler Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpăţânare şi tristeţe, în vreme ce Don Quijote, fericit şi eroic, porneşte, scoţând un strigăt de triumf, spre altă moară de vânt.  Îndoielile, ca şi iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei. ........................ N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniştit şi fără contradicţii.  Şi, probabil, ar trebui să mă mulţumesc că în deşert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puţin decât înseamnă catargul de care se leagă Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip… Trebuie să mă reîntorc la Oedip şi la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipseşte de câte ori mă încurc în propriile mele declaraţii despre fericire.

 As fi vrut si n-as fi vrut sa citesc cartea asta, ceva ma tinea, nu stiu ce doar ca asa cum se intampla de multe ori cu cartile in viata mea, intr-un fel sau altul a ajuns ea la mine, Cum? Pai, i-a spus doamna ( in sfarsit are o doamna care le cere sa citeasca, ca de la dna invatatoare n-a mai avut pana in clasa a 7a o profesoara care sa o motiveze sa citeasca sau sa-i dea ceva mai actualizat de citit) , ca urmatoarea carte pe lista este,, INOCENTII", asa ca am imprumutat-o de la bookster, am deschis-o si m-am indragostit la prima vedere. Am sorbit-o in cateva zile, asa cum rar mi se intampla. Am lasat totul balta...azi treebuie totusi sa fac putina curatenie prin casa :D. O carte fabuloasa, cu de toate, cu multe informatii de cultura generala, dusa prin timp de trei generatii * asa cum imi place mie :D; cu locuri frumoase, fluturi, licurici  si copilarii, bunici, parinti, verisori toate vazute cu inocenta copilariei.  Am aflat din nou ca Romania si atunci ca si acum tra...

 I -am cerut sa mi facă direct un tabel în care sa -mi imparta bugetul 3500 și a facut-o in câteva secunde.  De aici oricine își poate personaliza cheltuielile pe.orice proiect. Frumos, n ,am ce zice. Abia aștept ziua în care prietenul intel8gent o sa mi facă cartofi prăjiți doar dacă i cer in chat. Totul evoluează uluitor si chatgpt poate face din ce în ce mai multe lucruri pentru noi...cei lenesi. Dar daca el evolueaza oare noi umanii vom involua pe canapea?

 La Baile Harghitei sunt vreo patru partii de schi, una dintre el pentru incepatori, foarte misto, Preturile sunt rezonabile Am ajuns pe 23 Ian si era liber si frumos, parcare,partie.... pe 24 abia am gasit un loc si am stat la o coada mare la skipas, samabata am ramas blocati in trafic, masini, autocare dand cu spatele ....ingrozitor... pe partie miting in toata regula, abia apucai sa te dai de cateva ori in doua ore.  Spre deosebire de joi, vineri functiona pista de tubing; 80 ron- 10 ture, partia nu extraordinara, dupa ce luai cardul de trecere, te bateai pe colaci, si daca nu erai atent si treceai pe langa validator iti manca repede o cursa ..adica vreo 10 ron; ca daca nu luai 10 ture, tura ar fi costat 10 ron.... In rest, frumos, am prins ninsoare, am mancat bine si bun. A fost o minivacanta reusita in tara noastra unde pe alocuri te simti ca-n alta tara. Atatea conversatii in ungureste n-am auzit nici cand am fost in Ungaria :D. Yo

 De curand am pierdut portofelul. Desi am un cod QR inscriptionat pe el, nu se mai scaneaza, si nici nu m-am gandit sa-mi las un numar de telefon in interior. Momentul in care am realizat pierderea portofelului, am avut un soc instant si am facut repede si mental o reconfigurare traseu + evaluarea actelor din portofel. Problema e ca eram la 4 ore departare de locatia initiala si doua opriri pe traseu. Alta problema e ca nu puteam accepta ca am pierdut portofelul din buzunarul de la piept al gecii, prins cu arici in care imi ramasese pachetul de servetele. Asadar am intors la penultima oprire, cca 30 de minute de la momentul realizarii faptului ca am pierdut portofelul. O parcare - statie cu toaleta, eu am refacut traseul, sotul a inceput cautarea in cosurile de gunoi iar mezina a rascolit masina si bagajele...era ca la urs... lumea se oprea si ne intreba ce s-a intamplat, apoi ma sfatuiau sa inchid cardurile. Aveam doar un card, saracut in bani, vreo 450 ron cash ( de care ma bucur...

 Tom Hanks e in topul actorilor mei preferati si personajelor mele preferate. Un actor de geniu, doar cand ma gandesc la cat de bine l-a jucat pe Forest Gump si mai apoi pe Ove - chapeau!!! Insa caractere atipice- face parte din putinele carti pe care nu le-am citit pana la final.. nu am putut, si acum imi dau seama ca e posibil ca asteptarile mele sa fi fost prea mari. Si cu toate astea am realizat ca si autorul pana la urma este un om, si omul prin definitie nu poate fi perfect.

 Desi imi  place mult Octavian Paler, un om norocos si povestea lui dramatica transformata intr-o viata cat de cat obisnuita nu m-a dat pe spate. Ca analgie mi s-a parut interesant ca azilul de batrani devine pt Daniel Petric un fel de muntele Vrajit, dar pe cand personajele din Muntele Vrajit veneau dintr-o clasa sociala cu bani, Petric e un abandonat al societatii, renegat de proriul tata, care se zbate sa supravietuiasca, acest azil fiindu-i in cele din urma salvarea, O viata bunicica, cu de toate, iubiri, drame, sinucideri, enigme; din punctul meu de vedere mult mai norocos decat eroul / eroii lui Thomas Mann, care prefera lancezeala - vietii.

 De multa vreme observasem o diferenta intre femeile sau copiii care au trait doar cu mama, de asemenea am observat o evolutie semnificativa in implicarea barbatilor in viata copiilor lor, fara,, barda de brau", asa cum am cam crecut eu cu tata care avea niste asteptari fabuloase de la mine, iar eu ma pricepeam maxim sa-l dezamagesc, De asemenea de multa vreme am observat o mare diferenta intre mine si sora mea mai mica in a carei viata tata s-a implicat mai putin, il obosisem eu suficient. Cartea mi-a picat in mana intamplator datorita #Bookster si inca de la inceput am realizat ca e o carte cu care rezonez.  Abia ajunsa la pag.25 va redau un pasaj...care mie imi pune multe : " Mi-a luat mult sa-mi dau seama de diferenta dintre asumarea vinei si asumarea responsabilitatii. In timp ce invinovatirea ma tinea in starea de frica, insotita doar de tacere si complicitate, responsablizarea imi permitea sa vas cum am participat la propria victimizare si sa iau atitudine cu indraznea...

 Am avut cateva tentative in copilarie; desi poate toti ar fi crezut ca sunt un copil normal si extrem de fericit. Asa sunt multi, asa se vede din afara. Orice om are un suflet si unele suflete sunt extrem de sensibile. Ma lasam ranita de orice nedreptate si asta a continuat pe tot parcursul vietii mele, posibil sa ma fi orientat si eu asupra nedreptatii incat doar asta sa pot vedea. Desi am trait intr-un rai de neatins, am simtit haituirea, da exact ca un iepure haituit, cum? e o poveste pe care nu sunt inca dispusa sa o dezvalui lumii dar undeva in sufletul meu sper sa existe o karma directa ..astept de peste 35 de ani, karma n-a facut inca nimic, iar eu am ingropat un capitol trait de un copil ce nu implinise nici macar 5 ani. S-ar spune ca n-as fi avut motive sa ma sinucid si prima data cand am intors un cutit amenintator spre mine ( ma si consideram o victima), aveam peste 7 ani, doar rasul verisoara-mii care nici nu  ma credea in stare putea sa ma faca sa actionez, doar ...