Oare ce-i in mintea copiilor?!

Deseori ma regasesc in replicile pe care mi le da Mara sau Ana. De cele mai multe ori imi dau seama ce replici idioate am. Dar ce sa-i faci, stau foarte prost la capitolul ,,Rabdare,,. Mai ales in ultima vreme cand am avut o perioada grea si cand mi se promisese o mana de ajutor. Urasc cand se intampla asta. 

Dar ca de obicei, asta-i alta poveste.

Mara: - Mami eu mananc tot.
Eu:  - Foarte bine mami, o sa te faci mare si puternica.
Mara: - Eu mananc ca sa ma fac de Patru ani.
Eu: - Inainte va trebui sa implinesti trei.
Mara: - Nu, eu vreau patru. Mai vreau o portie .
Eu si cu mine: N-am sa iau lumanare cu cifra de ziua ei, si mama oricum pune una in plus pe tort...caci ASA SE FACE. M-am scos.


Eu: - Ana, cu cine vorbesti, ma scoti din minti cand faci asta, nu mai rezist
Ana: Cu Kim- Kim ( prietenul imaginar care se reintoarce din cand in cand)
Eu: _ Nu inteleg, parca plecase...
Ana: - Da, dar acum s-a intors si sta pe umarul meu.
Eu  disperata: - Spune-i sa plece acasa la el, il asteapta familia lui.
Ana: Pai mama si tata lui au murit
Eu si cu mine ,, mai zi ceva acum, aproape ca-mi pare rau pentru bietul Kim- Kim.