NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Rareori recomand un film...asta doar pentru ca prefer cartile. Insa acest film produs in Macedonia m-a fascinat pentru realism, asemanarea brutala a mentalitatii balcanice pe care eu personal am condiderat-o o buba original romaneasca. M-a fascinat limba ( desi ca toata lumea prefer filmele in limba engleza, pentru pura mangaiere a perisorilor din ureche), limba este o imbinare de cuvinte romanesti, grecesti, bulgaresti si probabil altele pe care nu le-am recunoscut. Absurdul situatiei in care femeia recupereaza Crucea sfanta din apa rece, de boboteza, ritual rezervat in mod special babrbatilor....felul in care este judecata de preot, acceptata de militie, condamnata de propia mama. Filmul are situatii savuroase in care rasul si plansul ( acest sentiment ..banuiesc specific noua)  se imbina si castiga un zambet in coltul gurii. As fi preferat sa fie un SF, insa povestea este inspirata dintr-o fapta reala...intr-un secol in care femeilor le place sa creada ca sunt egale barbatilor (...

Stiu ca spun asta de fiecare daca cand imi place o carte, da, da, stiu ca aici nu prea scriu despre cartile care nu-mi plac. Sincera sa fiu ....daca o carte nu reuseste sa am convinga in primele 50-70 de pagini nu o mai citesc pana la capat, devine inutil sa-mi pierd timpul dand sanse . Drumul spre casa- e o poveste akana a triburilor africane din care se desprinde o ramura a sclavilor negri  rapiti din triburi si vanduti in America. O  industrie a sclavagismului. Ce imi place in mod deosebit la aceasta carte este modul in care este prezentata situatia. Parcursul in paralel a cca 7 generatii din aceeasi radacina, una ramasa pe continentul negru si traind dupa regulile si repercursiunile negotului de negri si una traficata si chinuita de sclavagismul omului alb diabolic din America, una peste alta mi-e greu sa vad caruia i-a mers mai bine. Povestea intruneste atat conditiile unei povesti inainte de culcare cat si una de ,, du-te ma, nu ma gandisem la asta pana acum!"  

 Exista o vorba romaneasca ,, teoria ca teoria dar practica ne omoara"  si uite cum in anii 20 2o am evoluat atat de tare incat nu mai stim sa traim in practica...da, da  Traim in teorie. cum asa? o sa intrebe unii Pai nu stiu de unde sa incep ca sa nu ma pierd in detalii...ca oricum o sa ma pierd Practic  Teoria pe care o emit poate parea chiar absurda la suprafata dar cu cat ii veti da o sansa veti realiza ca si Fericirea e teoretica :D In primul rand scoala. Mai ales in online, scoala e plina de sarcini, de copiere de text si invatat teorie. Invatam ce e frunza si cum se ingalbeneste, din carte, scriem cu cratime si dupa dictari dar nu suntem in stare sa legam trei propozitii intr-un text si mai ales in cazul in care le legi este foarte probabil sa nu conteze prea tare continutul, mai importante fiind alineatul, forma literelor si cratima. Scoala in stare de covid are 30 de min/ ora  dar copilul este invatat in acelasi timp ca ora are 60 de minute..un usor no...

 

Dupa vreo 5 ani m-am intors la BRAN, doar pentru ca eram in zona de ziua Anei si pentru ca mama si soacra mea nu mai vazusera un castel de pe timpul serialului cu Suleiman ala. Am plans putin la poarta castelului; 45 de lei biletul pentru adulti, 35ron pentru cei peste 65 de ani...asadar trebuie sa fi pensionar batran... si ...am plans ...si am incercat sa calculez 45 x3 + 10 ron copilul de 9 ani...si asteptam in liniste sa abandoneze cineva operatiunea "vizitati castelul", n-a abandonat.... de rusine cred ca mamele noastre au renuntat la paine. pe luna in curs. Castelul frumos, dupa cinci ani am vaut chiar si imbunatatiri, filmuletele cu ielele si anumite efecte speciale au fost pe placul mezinei. De data asta eu mare fana Regina Maria am descoperit-o pe principesa Ileana, o fiinta extraordinara . Dar de fapt as vrea sa va povestesc despre Liftul din curtea castelului, un lift care-ti promite o calatorie in timp. 20 ron biletul - fara reducere pentru copii sau alte lighioane...

Fiecare epoca a avut titlul ei  - de aur, de fier,  bla bla ......secolul vitezei ... Ba, da eu jur ca acum traiesc in Secolul Prostiei.  NU zic, poate ca asa eram si inainte, multi tampitei...dar acum care mai de care-si face reclama cu ajutorul internetului. Sa va dau un exemplu' . In plina pandemie ultra modiala de Covid 19 numit si Coronavirus, cand oamenii stau carantinati si tot ce insemna anormal a devenit normal. In plina duduiala pe toate canalele de tele - transmisii - radio, tv, radio si in curand cuptor cu microunde si prajitor de paine cu ecran despre numarul de cazuri, infectari, ,,poarte masca!", "spala-te pe maini" + diverse simptome covid....deschid azi facebookul si vad ceva ce ma lasa ....conform secolului in care traiesc....adica....proasta. Ma aflu pe un grup de boli autoimune in care fiecare Duamna isi expune niste simptome, urmata de intrebarea," mai are cineva asa? o fi de la tiroida?." De exemplu ...Mi-am rupt un picior acum doua sa...

 Un traseu cu grad de dificultate mediu spre greu, cu peisaje superbe ...insa il prefec pe cel spre Cascada Doamnei, tinand cont ca este un traseu parcuras cu doi copii din care unul cu anumite ...cum sa le spun ....greutati  :D