NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

  Il apuca de maini si intrara amandoi in geam, mainile lui sangerau puternic si a inceput sa urle ca un descreierat ca il omoara. Era clar ca ea era mult mai puternica si nu doar din punct de vedere fizic. Din momentul acela el a inteles ca nu-si va putea urma modelul patern de a-si bate sotia. Urletele copilui de circa 5 ani care incera sa-i desparta erau parca inexistente, copilul se simtea invizibil, surd si mut, devenise brusc o fantoma.   Pana mai ieri fusese centrul universului in casa bunicilor insa acum totul era diferit, azi parca nici nu exista. A doua zi copilul devenise nu doar vizibil ci si factor de decizie, responsabilitatea se mutase complet pe umerii unui copil de 5 ani si indubitabil a luat cea mai proasta decizie din viata lui, singurul beneficiu ulterior a fost aparitia unui aliat. _ Eu cu ma-ta ne despartim, cu cine vrei sa ramai? _Cu amandoi, raspunse copilul suspinand. Da, din lasitate decizia copilului a fost respectata si lucrurile au mers inainte ca u

 Povestea comunismului asa cum ar trebui sa o vada copiii de azi. Ca tot e Decembrie si in curand se implinesc 34 de ani de cand intr-o dimineata pe la Apaca in jurul orei 4 dimineata marsaluiau pe strazi  ( lucru straniu intr-un sistem perfect regulamentar), la europa libera se zvonea ca va cadea comunismul, tata fierbea si susotea cu un calator in tren ca va incepe in sfarsit revolutia.  Eu plecam in vacanta de iarna spre bunici, in satul copilariei mele linistite, unde aveam sa scap de stat la cozi. Aveam sa evit suierul gloantelor despre care mi-au povestit ulterior prietenii de joaca. Yeonmi , Malala si Anne Frank au ceva in comun. La un moment dat; traiectoria vietii lor se schimba in jurul varstei de 12 ani, eu aveam doar 9 ani insa 9 ani de comunism m-au invatat cam tot ce trebuia sa stiu. Se pare ca varsta aceasta a adolescentei e una dintre cele mai fragile din viata fetelor sau mai ales a fetelor. Anna Frank traieste inchisa in anexele unei fabrici pentru ca s-a nascut evrei

 Am plecat de jos ...culmea din Moeciu de Sus, pe un traseu lejer. Din pacate cainii ne-au speriat putin, unii erau nelegati, din fericire asta nu ne-a descurajat. Si am avut parte de un traseu superb la capatul caruia ne-a intampinat un loc plin de o energie speciala. Ca motivatie mi-am stabilit ca la sfarsitul traseului sa ma delectez cu un capuccino, speram sa fie unul bun....dar am sperat de multe ori in van . :) Sunt recunoscatoare pentru o zi superba de decembrie, o companie megaplacuta si un traseu nici prea dificil si nici prea facil. In restaurantul Amfiteatrul Transilvaniei am avut parte de surprize atat de placute incat nu m-am oprit doar la un capuccino ci m-am delectat cu un vin fiert care a venit atat de frumos prezentat incat nu mi-a venit sa cred ca sunt in varf de munte, in plus a fost cel mai delicios vin pe care l-am baut, la niciun targ de Craciun nu am avut parte de un vin atat de bun...cu anason stelat. Sceptici, ne-am comandat si o placinta cu branza sarata si ve

  In perioada sarbatorilor gandul ma duce catre bunica mea si locul copilariei mele. Un sat intre dealuri, Alunis - Prahova.  Desi am prins 3 strabunici in viata si mereu mi-am propus sa le scriu povestea (lor sau macar abunicilor mei )..am ramas toata viata la stadiul de intentie, azi ei nu mai sunt iar povestile lor sunt stravezii prin amintirile mele.  Doar ca peste generatii intentia s-a transformat in actiune si astfel unul dintre cei mai buni povestitori pe care-i cunosc a scos povestea de mai jos inspirata din povestile strabunicii sale, tanti Victorita, vecina si prietena inca din copilarie  a bunicii mele Neta ( Ana). Interesant este ca eu mi-o amintesc si pe tata ( tzatza) Marita ( Maritza) mama Victoritei. Povestea lor, cea relatata mai jos, m-a transpus in povestile bunicii mele trimisa inca de tanara la munca pe mosiile regale, la cules de struguri purtand botnite pentru a nu manca din recolta bogata. Povestindu-mi cum intorcandu-se acasa, copii fiind, luau paduchii cu man

 Traim in era telecomunicatiilor, putem vorbi online, audio, video la orice ora si la orice distanta, teoretic am putea fi mai aproape si cu toate astea oamenii si copii mai ales sunt din ce in ce mai singuri . Prietenii sunt din ce in ce mai rari . Tot ceea ce reusim sa propagam si sa transmitem rapid sunt mai degraba nenorocirea, ura si razboiul. Acum pare mai mult o gluma insa in cativa ani prevad ca lucrurile se vor transfera dramatic. Involutie fara semn de intrebare

 Desi Primul volum din aceasta trilogie pare imens, vreo 900 de pagini promit sa te capteze si sa te traga in poveste asemeni unui vortex. Cu mine asa s-a intamplat . Este cea mai complexa, inghegata si bine spusa povestire pe care am avut ocazia sa o citesc. Pe parcursul celor trei volume pur si simplu asisti la evolutia omenirii, culturilor pe mai multe planuri si in cateva tari: Anglia, Germania, Rusia, America si cateva interferente prin Franta si Spania, Cuba.  Pe mine personal aceste volume m-au conectat la cea mai frumoasa lectie de istorie  de care am avut parte si pentru asta ii multumesc @Mihaelei Draghici, caci daca nu mi-o recomanda nu m-as fi atins in veci de acest ghiveci isoric format de cele 4 puteri ale lumii. Caderea Uriasilor debuteaza intr-o familie de mineri care traiau saracacios, iar Billy urma sa intre  ( cred ca 12 ani avea) pentru prima data in mina fix in ziua incoronarii regelui. Peisajul este foarte complex si in viata contelui care detine mina intra atat r

 Da, da ...stiu sunt antipatica. NUmele meu mai mic e Grinch cel nemultumit.  In Bucuresti sunt vreo 3 targuri de Craciun, anul trecut n-am fost nici macar la cel din Piata Constitutiei care e la 2 pasi de mine. Hmmm... sa zicem ca-mi place si mie luminitele dar cozile, imbulzeala si totul vandut la suprapret ...ma deprima. Intr-un an ca sa nu inghetam de tot ( caci frigul nu-mi place deloc), am luat si noi doua pahare de vin fiert si 2 ceaiuri... ceaiul la acelasi pret cu vinul...care nici macar nu era vin, aceste bauturi magice servite in niste pahare de plastic..acum or fi de hartie. Avand copii mai mici pe vremea aceea, si-au dorit nu stiu ce scovergi, pentru care am stat mai mult de o ora la coada si culmea e ca s-au terminat cu vreo trei persoane in fata mea...asa ca am dat 50 de lei pe nu stiu ce porcarii doar ca sa nu zic ca am stat degeaba.  Mai mereu ma uitam sa iau cate un cadou de pe la tarabe, jur unele erau proaspat aduse din  China si aveau pret de Austria iar eu salariu