GANDURI NELINISTITE

 

Il apuca de maini si intrara amandoi in geam, mainile lui sangerau puternic si a inceput sa urle ca un descreierat ca il omoara. Era clar ca ea era mult mai puternica si nu doar din punct de vedere fizic. Din momentul acela el a inteles ca nu-si va putea urma modelul patern de a-si bate sotia. Urletele copilui de circa 5 ani care incera sa-i desparta erau parca inexistente, copilul se simtea invizibil, surd si mut, devenise brusc o fantoma.  Pana mai ieri fusese centrul universului in casa bunicilor insa acum totul era diferit, azi parca nici nu exista.

A doua zi copilul devenise nu doar vizibil ci si factor de decizie, responsabilitatea se mutase complet pe umerii unui copil de 5 ani si indubitabil a luat cea mai proasta decizie din viata lui, singurul beneficiu ulterior a fost aparitia unui aliat.

_ Eu cu ma-ta ne despartim, cu cine vrei sa ramai?

_Cu amandoi, raspunse copilul suspinand.

Da, din lasitate decizia copilului a fost respectata si lucrurile au mers inainte ca un tavalug, intre timp aliatul a aparut in forma unui bebelus si slava domnului toata atentia s-a indreptat asupra lui.

A reaparut speranta unui nou inceput si pamantul s-a invartit in continuare in jurul soarelui.

 

_ Esti o proasta, taci din gura, oricum nu esti in stare de nimic,

Zilnic sau saptamanal copilul pe care se pusese bazele unei vieti  auzea cuvintele astea. Douazeci de ani mai tarziu se credea incapabil de orice. Patruzeci de ani mai tarziu si-a dat seama ca poate, ca e mult mai mult decat si-ar putea imagina . Oare cat de puternica poate fi o planta care supravietuieste in ciuda faptului ca-i torni periodic otrava la radacina.

Nu m-am gandit niciodata ca o sa incep cu asta, cartile politiste cu detectivi si criminali in serie sunt mult mai cautate dar oare crima cea mai mare nu e aceea care se transmite din neam in neam . Cronos isi mananca propriii copii, oare acesta poate fi catalogat doar egoism sau frica pura pe care o are un parinte. De ce oare parintii isi distrug propriii copii  ?! Majoritatea parintilor sufera de xenofilie. Mai mult decat atat ca si parinte ori te implici cu totul ori deloc. Cea mai simpla relatie este in acelasi timp si cea mai complicata, relatia parinte-copil.

Copilul isi crede parintele 100% pana la o anumita varsta si se pare ca in ochii copilului parintele detine adevarul absolut. Dar oare ce e adevarul? Cine il stie?!

 

Fiecare om e o carte, iar un neam e format din mai multe volume. Totul se trage din primul volum, in mare rolurile sunt pornite din primul volum si continuate , diluate sau dimpotriva accentuate.

 

Mi-a luat mult timp sa inteleg ca sunt enough si sa inteleg ca nu trebuie sa fac pe toata lumea fericita. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca nimeni nu-I perfect si ca nu poti detine controlul dar cel mai interesant e ca am inteles de unde imi luasem setarile. Restartandu-ma m-am eliberat de toata ura pe care nemul meu o acumulase de generatii intregi.  Lumea e mult mai simpla decat ne imaginam.

Nu stiu daca aceste randuri vor fi vreodata citite de cineva si in mod clar nu vor ajunge film pe Netflix.

In ziua in care mama a zacut la pat cateva zile, a trebuit sa merg la piata si sa fac cumparaturile, in ziua aceea mama a picat de pe muntele Olimp, n-a mai fost zeita atotputernica; tata in schimb isi ascundea iresponsabilitatea lasandu-ma sa fac tot ce-mi poftea inima. Chemam in casa toti copiii si ne uitam la diafilme, ma simteam libera insa si el a picat de pe muntele Olimp in ziua in care am adus o nota sub 9 de la scoala, in ziua aceea pamantul s-a intors invers pentru mine, nimic n-a mai fost la fel …eu am ajuns dezamagirea lor caci in viziunea lui n-am reusit niciodata sa fiu perfecta sa fiu ceea ce-si dorea el sa devin si anume cee ace nu a fost el capabil sa fie.

 

Stiu ca si tu ai problemele tale si n-ai chef sa citestti vaicarerile vreunui specimen defectat de sistem si totusi e posibil sa rezonezi , sa fi trecut si tu prin chestii asemanatoare. Da, imi pare rau daca acest fragment nu e unul politist si de suspans insa e posibil ca pana la sfarsit sa comit o crima sau sa ma reabilitez vindecand totul in jurul meu. 

Destinul nu e inflexibil, el exista dar la fiecare pas ai liberul arbitru sa alegi si de cele mai multe ori ai mai mult de doar doua variante, totul depinde de tine… si totusi sunt lucruri pe care nu le alegi constient.

Daca am fi diapazoane am observa vibratia la fiecare cuvant, cantec, urlet insa suntem oameni iar fibrele noastre vibreaza invizibil ochiului omenesc.

-        N-ai voie sa iesi pe strada, n-ai voie sa folosesti aragzul, n-ai voie sa te joci cu apa si n-ai voie sa te murdaresti …si totusi ce am voie sa fac?!

Fix aici m-a dus gandul in momentul in care medicul imi spunea ca n-am voie sa mai mananc varza,  prajeli, carne, lapte, cafea si nici soia, branza nu-ti face bine si sa te feresti de fast -food ca de diavol.. De asemenea trebuie sa fac cat mai multa gimnastica. Si ma gandeam oare ce am voie sa mananc? Probabil doar fructe si legume, gimnastica??? Pai sunt intepenita de-acum ce gimnastica sa mai fac? Cand vin de la birou ma simt atat de obosita ca abia imi schimb hainele si fac un dus inainte de a ma intinde pe o canapea alaturi de o carte buna. … unii au insomnii..eu adorm inainte sa termin de rostit insom……………………….

 

Acum ca m-am trezit n-am sa o iau de la capat ci doar o sa va incerc trezirea la realitate.

-        Trezeste-te la realitate! Urla de multe ori tata la mine pe cand I se pare ca dorm pe mine doar ca eu nu dormeam ci doar visam. Visam mult cand eram copil si asta era raul suprem pentru ca nu eram atenta….era un fel de theta?!!

Daca totusi ai insomnii, intra pe spotify sau pe ce  platforme or mai exista cand citesti tu aici si cauta o meditatie ghidata. E posibil sa nu-ti iasa din prima … dar daca insisti ..o sa -mi fi recunoscator.

Inainte sa ma apuc de scris ma gandeam la cati oameni au facut asta inaintea mea, unii cu talent au scris romane inchegate altii au starnit un comic de situatie din te miri ce, am ajuns in asa hal incat avem atat de multe carti si atat de putini cititori . ..eu am doar atat de putin timp sa citesc tot ce vreau, sa scriu tot ce-mi trece prin cap si sa fac tot ceea ce e necesar dar in ultima vreme reusesc sa fac suficient din fiecare si sunt foarte recunoscatoare pentru asta. Daca ar trebui sa numesc in cuvinte anul 2023 i-as spune RECUNOSTINTA.

Si pana la urma de ce -ar vrea oamenii sa citeasca ?!!! Asa de divertisment? De plictiseala? De ce sa citim?

Unii ar spune ca ni se dezvolta creierul, cititul activeaza niste antenute care se intind spre cer. Si ce e cerul ? Universul ? Moartea? Ce e bine si ce e rau? Nimic nu e ceea ce pare. Fiecare isi creaza propria lui realitate.

Sangele siroia peste tot si inspira teama privitorului, ,mintea refuza sa imagineze vreo tragedie era o negare continua. Nu s-a intamplat nimic, poate ca cineva s-a taiat in vreun ciob de sampanie. Nici cand vezi fata cadaverica a omului care isi accepta sfarsitul abia in ultimele secunde. Si tot nu vrei sa crezi, N-are cum? De ce? Ce s-a intamplat? Nici macar raspunsul la aceste intrebari nu mai pot rezolva ceva. Timpul e ireversibil . Sau cel putin aici in realitatea asta.

Realitatea asta care ar putea sa se repete atat la nivel macro cat si micro.

Imaginati-va ca suntem o mica lume in praful asternut pe tastatura laptopului,,unui urias si de asemenea o alta lume se afla la nivel micro in tastatura laptopului din fata ta… desi tu s-ar putea sa lucrezi cu un touchscreen …dar cred ca daca ai citit pana aici ai capacitea de a intelege ce am vrut sa spun.

 

Viata e un circ perpetuu: ,, Din coafura unei doamne frumoase a scos doua broaste testoase, iar din sufletul unui vecin a pescuit un rechin. Sa nu credeti ca toate acestea sunt minciuni sau ca, doamne fereste, la circ se intampla minuni.” Marin Sorescu . Nimic nu are sens in sensul in care totul are un sens. Nimic nu e ceea ce pare si nimic nu e intamplator.

 

Probabil te intrebi deja plictist cand o sa trec la actiune, chestia cu sangele de la inceputul ,,povestirii fara noima” te-a atras ca intr-o panza de paianjen si acum astepti plictisit si nerabdator sa fi devorat sau sa se intample naibii ceva numai sa scapam din asteptarea asta stresanta.  Si totusi ce asteptari ai tu de la viata? Astepti sa treaca? Mananci, bei, un somn, o co8888tie si eventual niste iarba dupa care spui cu mana pe inima ,, Adio lume!” a fost frumos, dar nu prea; sa trecem la nivelul urmator.

 

Totul e circular, evoluam prin involutie iar definitia lumii noastre poate fi cea de mai jos.

,, Peste tot in lume am vazut falusuri pe post de statui  de toate dimensiunile, dar niciun creier ( nici macar unu) . De unde rezulta ce suntem noi ca omenire”  ( O. Argeseanu)

 

Insomnia nu e o boala si nici somnul……..