Drumul catre libertate _Yeonmi Park _ recomandarea de azi

 Povestea comunismului asa cum ar trebui sa o vada copiii de azi. Ca tot e Decembrie si in curand se implinesc 34 de ani de cand intr-o dimineata pe la Apaca in jurul orei 4 dimineata marsaluiau pe strazi  ( lucru straniu intr-un sistem perfect regulamentar), la europa libera se zvonea ca va cadea comunismul, tata fierbea si susotea cu un calator in tren ca va incepe in sfarsit revolutia.  Eu plecam in vacanta de iarna spre bunici, in satul copilariei mele linistite, unde aveam sa scap de stat la cozi. Aveam sa evit suierul gloantelor despre care mi-au povestit ulterior prietenii de joaca.

Yeonmi , Malala si Anne Frank au ceva in comun. La un moment dat; traiectoria vietii lor se schimba in jurul varstei de 12 ani, eu aveam doar 9 ani insa 9 ani de comunism m-au invatat cam tot ce trebuia sa stiu.

Se pare ca varsta aceasta a adolescentei e una dintre cele mai fragile din viata fetelor sau mai ales a fetelor.

Anna Frank traieste inchisa in anexele unei fabrici pentru ca s-a nascut evreica. Malala traieste cea mai mare nedreptate a fetei contemporane si discriminare (lumea Araba) iar Yeonmi le traieste pe toate, captiva in Coreea de Nord. 

A treia poveste trista, din care intelegi ca familia este cel mai important element in viata omului. 

De asemenea, concluzia finala ca si in povestea Malalei este ca educatia, perseverenta si setea de cunoastere te ridica deasupra conditiei tale.

Povestea saraciei, indoctrinarii si a minciunii o veti gasi in aceasta carte.

Datorita lui Yeonmi mi-am schimbat perspectiva cu privire la tara -n care m-am nascut ( cum zice Tudor Chirila) si sunt recunoscatoare ca m-am nascut in Romania ( nu credeam ca o sa spun asta vreodata de buna voie, caci sub doctrina comunista invataseam si eu ca tara mea e cea mai cea, apoi am sters asta si am incercat sa-mi fac o parere...in mare parte..proasta.). Am trait 9 ani in comunism sub dictatura Ceusista, am simtit foamea, ura, intunericul, frigul. Am mancat carne de vita pe ascuns, bunicii mei taiau vitelul in pivnita ca sa nu fie descoperiti de autoritati. Am mers la o prestatie in folosul partidului, alaturi de bunicii mei si toti vecinii adunam un anumit tip de piatra. Am dus cota de frunze de dud la scoala pentru viermii de matase, desi locuiam in Bucuresti...mai tragic  e ca Yeonmi si cunoscutii ei au fost obligati sa duca cota de ,,ingrasamant" agricol ...adica se bucurau atunci cand cainele facea mai mult caca. ..restul povestii o gasiti in carte.

Ce a trait Yeonmi, pare inimaginabil si desi suspectez anumite amanunte de dragul literaturii sunt convinsa ca multe aspecte sunt reale. 

In cei 9 ani de comunism cantam dimineata imnul, il iubeam pe Ceausescu si nu aveam voie sa ne exprimam opiniile, tata asculta Europa Libera pe ascuns si era un razvratit al sistemlui, mamei mele ii era frica si plangea aproape zilnic dupa ce se intorcea de la serviciu pentru ca nu stia ce sa ne puna pe masa. De la scoala ma asezam direct la o coada: paine, oua si foarte rar carne. La carne era sa fiu confundata cu marfa din cauza macelului. Foamea are acelasi efect asupra omului apoape identic cu lipsa drogului . Un sevraj periculos.

Deseori ramaneam fara curent si temele mi le faceam la lumina unei lampi care fumega, la tv aveam un program de vreo 3 ore in care era laudat partidul si preaslavita minciuna abundentei inexistente in realitate. Fiind mai aproape de granita bulgara, ne mai delectam cu cate un film sau desenele de la ora 8 dublate in limba bulgara; engleza am descoperit-o tarziu. Ca sa va faceti o mica idee dupa anii 90 savuram Queen ca si cum atunci aparuse, engleza la inceput imi suna atat de straniu dar pe parcurs am inceput sa o iubesc, sa o inteleg si sa o vreau in capul meu.

Si am trait doar 9 ani in comunism si saracie. Pe cand se nastea Yeonmi prin 90, noi ne credeam liberi, practic eram precum fluturii orbiti de lumina, abia daca intelegeam ce ni se intampla. Dar macar aveam mancare, cozile la paine si la lapte persistau insa ajungea la toata lumea. A urmat inflatia ..si o alta nebunie. Ca sa va faceti o idee noi habar nu am avut ca am trait intr-un razboi rece, habar n-aveam ca se poate si altfel, ne multumeam cu firimituri si singurul avantaj era ca noi oamenii eram mai uniti, saracia si suferinta ne unea si in acelasi timp ne invrajbea.Increderea era un cuvant si atat. Generatiile traite in acele perioade au mari probleme in a avea incredere in ceilalti si chiar in propria persoana, avem probleme in a lua decizii ..si Yeonmi va va explica si de ce se intampla asta.

Yeonmi e un munte de suferinta si de succes in cele din urma, este o INVINGATOARE pentru ca risca,  renunta si are puterea de a o lua de la capat de fiecare data. Poate si pentru ca e un pui de om in plina formare, interesant este ca si mama ei la 40 de ani da dovada de o forta inimaginabila. 

Poate ca daca nu mi-as mai aminti comunismul nu as fi inteles atat de bine povestea si chiar si asa sa stii ca in anii 2000 oamenii inca traiesc ca niste animale, ca sunt mintiti si indoctrinati precum soarecii de laborator, ca sunt pedepsiti si tinuti in saracie si minciuna, ca lagarele naziste exista si azi dar se numesc altfel, ca omul e subjugat de om si cel mai de pret lucru pentru el e LIBERTATEA, pe care atunci cand o capata nu stie ce sa faca cu ea/

Recomand cartea si consider ca ar trebui sa faca parte din lectura obligatorie din scoala alaturi de Malala si Jurnalul Annei Frank .

Un detaliu extrem de important si util este aceasta harta de la inceputul cartii din care nu intelegeam cum si de ce Yeonmi a ajuns din Nord tocmai la Seul, de ce asa? si cum? Dar drumul catre Libertate e mai dificil decat  o percepe mintea unui occidental, noroc cu cei 9 ani de comunism care m-au ajutat sa inteleg mai bine cum stau lucrurile.