NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Textul meu de mai jos apartine bunei mele prietene Lavinia, as vrea sa completez ca acesta nu este doar un text ci o experienta de viata...din care eu si multi altii ar trebui sa invatam ca simplu este mai bine. Dat fiind faptul ca acesta este mai mult un jurnal decat un blog il las mostenire copiilor mei . Multumesc Lavi! „Minimalismul a intrat in viata mea in anul 2016 si de atunci nu l-am mai putut opri. Nu ca as fi dorit. Provin dintr-o familie in care lucrurile se acumuleaza si se pastreaza pe principiul „nu se stie cand o sa avem nevoie”. Probabil ca multi dintre voi intelegeti perfect la ce ma refer. Viata insa mi-a dat sansa sa imi doresc sa schimb asta. Fiind consemnata o perioada la domiciliu am avut foarte mult timp sa navighez pe internet. Asa am descoperit cateva filme pe YouTube despre eliminarea obiectelor inutile din viata noastra si beneficiile pe care le putem obtine. Primul lucru de care cu greu m-am despartit a fost o sticluta goala de parfum pe care o ...

De cand ma stiu traiesc alaturi de fratiorii mei intr-o padure de brazi, cat am fost mic brazii mai mari ma protejau de furtuni...dar rand pe rand ei au plecat. Eu imi doream sa ajung un brad mare si inalt, imi doream atat de mult sa pot proteja si eu la randul meu bradutii mai mici. Prietenul meu isi dorea sa vada locuri noi si nimic mai mult...mereu trancanea despre asta. Anul acesta chiar la inceputul iernii un baiat cu un topor a venit fluierand chiar spre el si a spus: - Asta e! e cel mai frumos brad de aici! L-a taiat, l-a legat cu o sfoara si dus a fost. Eu eram trist, imi parea rau ca a plecat. Desi mai erau sute de brazi langa noi, ma simteam foarte singur. Rand pe rand alti brazi de langa mine au fost taiati si dusi au fost. Intr-o zi, chiar aproape de Craciun baiatul cu toporisca s-a indreptat spre mine si a spus: - Doar asta a mai ramas din generatia lui! Apoi a inceput sa dea cu toporul in mine, nu ma durea dar ma simteam foarte trist, toate visele mele se spulbera...

Ultima carte citita in 2019, fix in ultima zi din an...a fost o carte asa..mai pentru copii... a fost ca si cum as fi mancat din ciocolata pentru copii...si a fost de -li-cioasa. Aceasta carte nu doar ca este potrivita unui copil intre 9-15 ani, dar mi-a demonstrat si mie ca  la aproape  40 mai am inca multe de invatat. Ada, personajul principal reuseste sa-si infrunte destinul si sa scape din ghearele propriei mame ...care fie vorba intre noi, comparativ cu Hitler e foarte probabil sa fi castigat detasat. Cu toate astea am invata mult despre curaj, evadare, soarta, autocunoastere, recunoastere, sansa la mai bine, dragoste curata vs. dragoste fortata de genetica, acceptare, frustrare si din nou destin. Daca vreti sa va relaxati, sa invatati si sa va bucurati de o lectura interesanta, va recomand aceasta carte. De asemenea daca vreti sa o luati cadou unui copil de peste 10 ani sau unui/unei adolescente, aceasta carte sigur va fi pe placul lor. Hai ...sa citim si in 20 ...

  Veo gasi informatii pretioase in aceasta carte. Cumparasem aceasta carte cu intentia clara de a o oferi unei prietene cadou, fara sa o citesc...cand oferi un cadou n-ar trebui sa-ti bagi nasul in el. Aflasem ca-i plac cartile politiste si in momentul in care am intrat intr-o librarie aceasta carte m-a tras de mana ,,ia-ma acasa!". Am rasfoit inceputul si mi-am zis: "cred ca o sa-i placa". Pentru ca ceva vreme nu m-am vazut cu ea am intrat mai adanc in paginile sale, dezamagita ca inceputul nu ma atrage si cu o oarecare indoiala ca ei i-ar placea, am lasa-to deoparte si am pus mana pe alte carti ce faceau mai mult sau mai putin parte din spectrul meu de lectura. Cum nu ne-am mai intalnit de cateva luni bune si cam terminsasem tot ce aveam prin casa, am reintrat in aceasta carte ce-mi povestea despre un politist de prin Venetia. Fascinata am inceput sa fiu atrasa de acest orasel inundat de apa. Incet, incet cartea ma prinde si uite asa descopar ca-mi plac totusi si r...

O prietena careia i-am recomandat cartea m-a tras de urechi ca n-am atentionat-o ,, Sfarsitul e trist!, foarte trist" Partea buna e ca aceasta carte e o fictiune. O fictiune bine pusa la punct care da cu tine de pereti  intrebandu-te  ,,Daca toti suntem egali suntem oare la fel de egali? si totusi..." totul vazut prin ochii copilariei unde inocenta, mila, frica si intuitia au alte dimensiuni.  Daca vrei sa-ti initiezi copilul in povestea holocaustului aceasta carte mi se pare destul de potrivita. Un fel de print si cersetor la nivel de lagar, cam asta mi-a lasat impresia aceasta carte. O carte usoara, simpla si totusi destul de tulburatoare in esenta sa, povestea a doi ,,omuleti"  pe care destinul i-a trimis in aceeasi zona a Poloniei ,,out- with" . O poveste cu un final tulburator din care noi ar trebui sa intelegem ca noi toti suntem oameni si ne spupunem acelorasi reguli simple. Nimeni nu ar trebui sa fie superior altuia  si nimeni nu ar trebui sa se simta ...

Din categoria cartilor super laudate dar pe care le-am citit in cele din urma. Dupa Jurnalul Annei Frank nu am mai putut citi nimic timp de vreo doua luni...si mi-am promis ca o perioda voi lua o pauza de la acest macel numit Auschwitz- Birkenau, razboi, Hitler...prin Iulie insa am primit de la cineva drag mie  ,, Omul in cautarea sensului vietii  " , titlul nu trada ceea ce avea sa ma astepte ...asa ca in concediu m-am apucat de citit....un supravietuitor de la Auschwitz isi spune povestea si o da pe un mod psihologic care ma prinde in mrejele sale...din care cu greu ma desprind...apoi continuui cu  "Am supravituit" - cartea care m-a facut sa -mi schimb modul de gandire din ,,perfectionist" in ,,misenrupist" - inca lucrez la asta... Asadar dupa relatarile directe a unor supravietuitori, povestea bibliotecarei e literatura...este o poveste, pe care cu toata tragedia si ororile infaptuite in lagar, o poate citi aproape oricine.  Lucrurile sunt dezvaluite a...

De obicei nu -mi plac cartile renumite si super recomandate de toata lumea...am eu o superstitie, plus ca m-am ars cu vreo doua carti...una foarte premiata, Alice Munroe careia pana la sfarist am tot incercat sa-i dau o sansa...si a fost una din momentele acelea in care mi-am cam pierdut vremea. Cartea asta cu Ove, n-a inceput prea stralucit....chiar primul capitol nu m-a prins deloc, eram sigura ca nu am sa o pot parcurge pana la final... primul capitol l-am inteles insa abia dupa jumatatea cartii..asa ca nu sariti peste :). Cu toate astea a fost una din cartile pe care am citit-o fara sa respir... in 4 zile. Patru zile e mult spus pentru ca 9h/zi sunt la serviciu + 2 drumul; acasa treburile casnice nu ma iarta niciodata ...si totusi am simtit aceasta carte ca un desert pentru creier....un deliciu. Am ras cu rasunet si am plans cu lacrimi adevarate invartind paginile fara sa-mi dau seama. L-am regasit pe bunicul meu, ursuz si morocanos de care fugeau toti ...dar cu o inim...