miercuri, 14 ianuarie 2015

Primul pas spre cunoastere ..

In iunie cand am mers cu trenul spre Sighisoara, i-am cumparat Marei niste cifre de lemn cu magnet.... ca sa nu se plictiseasca pe drum.
In joaca ei cu cifrele ...a scapat una dintre ele intre geam si placajul trenului..pe la garnitura geamului...inca se vedea...dar nu aveam niciun instrument ca sa o prindem. Prin urmare ne-am imprietenit cu toti calatorii din compartiment in timp ce acestia se scotoceau prin bagaje dupa unelte de scos cifra. Un domn de la Sibiu ne-a oferit o sarma lunga ca un carlig ....dar cand a pornit trenul...cifra s-a afundat tot mai mult in intestinele trenului....nemaifiind posibil sa o recuperam. Am calmat copilul, am multumit partenerilor de drum si le-am ascultat propriile povesti cu copii, iar eu am inceput sa visez la obiectele ce s-ar fi putut rataci in maruntaiele trenului, cautand comori imaginare.
Mara a invatat mai intai sa numere in engleza abia apoi in limba romana ..cu anumite omisiuni de 6 sau 7; acum joaca cu cifrele a devenit interesanta. Dar de ceva timp si-a dat seama ca-i ii lipseste cifra 4; da caci asta face cunoasterea..te face sa realizezi ce-ti lipseste.
Dimineata i-am spus ca abia astept ca in vacanta sa mergem la munte doua zile si sa ne distram si noi putin. Iar ea m-a intrebat direct.
- Mergem cu trenul?
- Da, mami, abia astept, o sa mergem.....
- Si-l cautam pe "4" ca sa-l luam inapoi caci lipseste.......si nu il am pe ,,4,,



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019