N-as putea sa traiesc fara Facebook

Facebookul a aparut aproape la momentul potrivit in viata mea. E liantul meu de legatura cu majoritatea prietenilor plecati din tara. Datorita lui vad evolutiile colegilor din liceu. Tot el ma ajuta sa iau temele de scoala ale copilului si sa ma oftic la maxim in weekenduri cand lumea e la munte, terasa, spa iar eu stau si fac mancare, frec toaleta si cada.

Cand intru pe FB ies cu greu si ma abtin de la el ca de la ciocolata.

Ma enerveaza maxim cozonacii postati de paste, porcii postati de Craciun, actele de nastere ale noilor nascuti, starea de spirit a multor cunostinte neinteresante; si recunosc ca si eu exagerez uneori...a da .. si postarile de genul ,,Sunt la biserica" si poza cu popa sau icoanele - pe bune???

Facebookul ma ajuta in foarte multe cazuri sa fiu la curent cu starea copiilor cunostintelor mele,. Imi plac postarile de ajutorare si scap ca pisica in smantana cand dau sute de sharuri la concursuri idioate ca poate, poate.

Sunt o norocoasa care a prins epoca telefonului cu disc, relatiile la distanta prin scrisori parfumate de iubire si felicitari de 8 martie. Am prins epoca in care oamenii se prefaceau ca vorbesc la mobil doar ca sa se laude ca-l are. Si am amintirea unui Nokia cat portofelul si a unui motorola cu clapeta.

Am avut bucuria mailului si a descoperirii cautarii pe Google...pacat ca tocmai terminasem cercetarile prin biblioteci la vremea aceea.

M-am bucurat de yahoo messenger ca un copil scapat in lada cu bomboane, dar Facebookul le-a intrecut pe toate.

Vad tot ce vreau, postez tot ce vreau...si-mi place ca toti avem o viata frumoasa.

Ne ajutam si ajutam oameni printr-un simplu share.

Cu toate astea am doi oameni (cel putin) in viata mea care refuza vehement sa devina addicted to FB

 Mai jos va las un reportaj bine facut ( mie mi-a placut) despre FB.



http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/documentar--facebook-reteaua-ne-a-schimbat-viata-8_5395a9960d133766a86d7b94/index.html