Pe cine controlezi?

Tot timpul vrem sa-l facem pe cel de langa noi sa inteleaga, sa vada ca lucrurile nu sunt asa cum le vede el. Realitatea mea trebuie sa o stie si el.

Cel de langa noi trebuie mereu schimbat si asta doar pentru ca noi ne consideram a fi nucleul, miezul si centrul universului.

Cand ai copii si dupa ce treci de etapa dragalaseniei in care crezi ca schimbatu pampersului si mucii pe pereti sunt cele mai urate parti ajungi la propriile tale frustrari, vrei tot timpul sa iasa asa cum trebuie ci nu asa cum iese.

Incepi cu scrisul de mana cand literele depasesc spatiul rezervat de caietul tip, cand fata desenata are ochii roz si copacul n-are fructe rotunde si frunze ovale asa cum ar trebui...ii spui o data de doua ori ,,ca nu asa trebuie" ; insisti si a treia si  a o mia oara ....copacul tot nu arata cum trebuie.

Aceeasi treaba e cu jucariile, permanent aruncate si pe care o data pe an le strang copiii de buna voie, schimbatul si aranjatul hainelor dupa ce se intoarce de la scoala, punerea farfuriei in chiuveta, spalarea urechilor mereu uitate .... si repeti si ce se prinde se prinde si ce nu, nu.

La inceput o spui calm, dar de la a o suta oara cand repeti ....o zici rastit...spre tipat 

Si apoi intelegi.

Nu-mi pot controla comportamentul copiilor dar pot controla felul in care Reactionez Eu la comportamentul lor.

I can not control my children’s behavior.  I can only control how I REACT to it.

Asadar CALM DOWN si TIPA MAI INCET !!!