@(Im)perfectiune si o poveste cu #doctor

 

  @(Im)perfectiune

Toti maniacii depresivi care au crezut ca se pot incadra in tiparul ,Perfectionistul perfect”, sa închidă ochii si sa si imagineze ca sunt praf, ca nu sunt ei cei mai buni si chiar daca isi mentin chilotii curati  permanent sa-si faca dracu o programare la oftalmologie si un consult la cap poate asa vor realiza ca sunt niste Perfecti imperfecti defectivi de  grad de comparatie. Daca si fac consultul in Romania, sa ma sune, cunosc un spagar perfect care da adeverinte bune, ii spui ce sa scrie si -ti scrie ce vrei, exact ca atunci cand te duci la doctorul de familie, de fapt toti cunoastem unu’ si daca nu apelam la cineva care cunoaste, e o retea fantastica, unii sunt atat de saturati intrucat dupa medicina se baga in politica.

-Buna ziua! Spun in timp ce mi trag mucii pe șestache ca sa nu-i suflu ca scroafa, de, am si o sinuzita, tusesc din toti plamanii..

-Buna ziua, da ...de cand nu v-am vazut!!! Cu ce ocazie pe la noi??? Ma intreaba doamna doctor cu un zambet si o voce mieroasa pe care unii actori ar fi gelosi.

-Iete , eram  in trecere si m-am gandit sa stau doua ore la usa dvs ca sa va dau o ciocolata (are diabet) si sa va vad mutrele acre (asistenta macar e obosita, se vede)

In schimb spun:

-Sunt racita de doua saptamani si nu -mi mai trece.

Zice amabil cu un zambet fortat:

- Si ce sa va dau?

- Pai tot ce nu pot lua fara reteta: xanax, iarba, algocalmin, ma—ta…

In schimb ii zic doar de algocalmin si ceva de supt, imi suflu mucii zgomotos, tusesc si-mi timp ce-mi scrie reteta imi vine ideea perfecta. Ma aud spunand cu o voce tremuranda.

-SIii stiti, n -as vrea sa -mi imbolnavesc colegii de serviciu ( desi in doua saptamani au avut timp sa ia si mama covidului), credeti ca se poateee.sa-mi dati un concediu med….dical

-Da, bineinteles

-Perfect. Veni Vidi Vici..Yuppiiii, deja imi simt sinusurile eliberate, endorfinele tropaind, neuroniii...neuronii??..Neuronii??..nu ma aud...astia cred ca aveau deja pneumonie...

-Ai adeverinta de la serviciu cu data de azi?

- Nu, dar incerc sa aduc maine.

-N am cum, trebuie cu data de azi, si oricum nu puteam sa-ti dau mai mult de trei zile...(acum a mai pus si Ciolacu nush ce taxa, ca oricum salariile abia ajung de medicamente)

Vroiam sa -i spun de migrene, de analize, de tot neamul dar...legislatia e de vina si Decebal mi-a fost chiar simpatic, genul de om liber care l-a inspirat pe Nietche cand a spus ,, ca omul e liber atat timp cat se poate sustrage din razboi prin sinucidere”

Dupa trei ore din viata mea petrecute pentru o reteta pornesc intr-un pelerinaj al farmaciilor, stau la cozi respectuos si la a opta farmacie accept sa cumpar substitutele; si cica sa ma mai duc la doctor si cica de ce am asteptat două saptamani...in primul rand imi place ca orice boală pe care o dezvolt sa o las sa se perfectioneze, eu nu ma lupt cu toti prostii. Ar fi plictisitor...desi pe partea asta cu lupta ...de prin adolescenta am preferar sa fug. Fuga nu-i frumoasa dar e sanatoasa! Nu -mi place sa.-mi consum energia prin certuri, nu exista o cearta perfecta, de luptat...doar la bataie ma pricep...in rest, mi se rupe, pentru ce?! Pe la 15 ani am emis ipoteza in care cu vremea am inceput sa cred ca la 20 de ani voi muri. SINCER?! Ce pana mea putea sa mai fie dincolo?!! Serviciu, lupta pentru bani, copii de crescut, rufe de spalat ( rufele se spălau la mana pe vremea mea). Asa ca spuneam in stanga si in dreapta ca gata , la 20 de ani abandonez viata, pana la 20 traiesti, te distrezi, te doare la basca...dupa aia, mi-era prea lene sa mai traiesc..dar...pe la 17 ani a aparut un individ in viata mea, mi-a sucit mintile  ca un curcubeu in tirobomba si m-am trezi azi la 20 de ani de cand am implinit 20 de ani ca...sunt p-aici..pur si simplu. Morala e ca daca nu te încurci cu niciun individ poti sa ti duci planul perfect in aplicare daca nu..te-a luat dracu..poti sa traiesti si 100 si nici sa nu-ti pese, n-ai decat sa fii fericit.

Perfectionistul e tot timpul nervos, nemultumjt si asta pentru ca  nu e tot timpul totul perfect. Gaseste o imperfectiune in orice, curatenia nu e niciodata completa, vremea nu e niciodatap e placul lui si tocmai ce am gasit ascendentul Perfectionistului...Nemultumitul.

Blestemul perfectionistului e sa fie in majoritatea timpului nefericit. Nu se poate urca in toate avioanele vietii. Si ii ies perfect doar maxim 5% din lucruri. Probabil ca nici macar lui Dumnezeu nu i-au iesit toate lucrurile perfect. Oamenii....oamenii sunt dovada....dar florile? Nici macar florile nu sunt perfecte. Nu toate....si au fost miliarde de incercari. Cu tepi, cu parfum, culori, rezistente sau mai putin rezistente. Apoi ciupercile care se nasc din gunoi, din putegrai, de unde apuca....nici macar ele nu sunt perfecte...poate trufele..poate, si doar pentru ca se ascund atat de bine in intuneric. Izolarea e cea mai buna forma de perfectiune. Linistea e cea mai perfecta zona de sunet. Echilibrul in tot si in toate. Magnestismul, iubirea constanta si permanenta. Teoria, teoria de obicei e perfecta dar nu permanent. Un moment uneori poate fi perfect. Un moment intr-o eternitate.

Soarele cu toate beneficiile lui nu poate fi atins, e izolat si totusi vizibil. De miliarde de ani da , dar oare primeste ceva in schimb?!