duminică, 10 iulie 2011

Caldura mare mon cher

Probabil si Caragiale a fost inspirat cand a scris piesa de caldura asta infernala care te face sa uiti si cum te cheama. In camera noastra ieri era mai racoare azi a inceput sa se incalzeasca ...noroc ca tati siAlex sunt inca la tara unde e racoare, probabil maine de dimineata vor veni si ei acasa ...aproape ca mi-e teama sa vina azi.In plus saptamana trecuta cand era inca racoare Alex a plecat imbracata in trening ...pantaloni lungi ..si incaltata in adidasi..saptamana trecuta era inca racoare ..acum e vreme de costum de baie si palarie.
Mariuca mea are acelasi program ...ziua doarme si seara intre 21.30 ( cam dupa baita) pana la ora 2 noaptea nu doarme..nu ar fi problema faptul ca nu doarme dar plansul isteric si faptul ca nu vrea nimic ma trimite spre irascibilitate si pe mine. Azi noapte dupa recital ...a papat putin si apoi a adormit la 1.46  ( macar nu a mai depasit ora 2) apoi s-a trezit minune la 6.00..apoi la 8.oo si apoi din ora in ora.
Abia acum pot spune ca am inceput partea buna a alaptatului, fara dureri, fara nelinisti ca nu mananca suficient...dimineata ma trezesc cu pietre in loc de sani iar momentul mesei incepe sa fie unul special...pana saptamana trecuta aproape imi era frica de momentul mesei. Ce ma incurajeaza e si faptul ca am inceput numaratoarea inversa a kilogramelor. In sarcina am fost fericita castigatoare a 22 de kilograme. A doua zi dupa nastere am  consultat cantarul din spital cu credinta oarba si nebuneasca ca am dat jos muuuulte kilograme ..macar 6-8 ziceam eu ..dar am trait dezamagirea ca dupa nastere sa fi dat jos doar 4 kilograme...adica de la 84 ajunsesem la 80 ...mi-am zis ca nu e bun cantarul si am plecat mai departe ...insa si acasa dupa 2 zile tot 80 mi-a spus cantarul ca am ....cantarul asta e ca oglinda fermecata a mamei vitrege din Alba ca Zapada, iti spune mereu adevarul in fata ...lui nu-i pasa de sentimentele tale. Si uite ca alaptatul se pare sa fie vraja spre numaratoarea inversa. Daca saptamana trecuta ma bucuram de un 76.9 azi cantarul mi-a aratat 75.9 ...bucurie mare .... dar pana la 60 tot mai am. Dupa Alex  ( mai ales ca nu am alaptat) am ramas cu zestrea sarcinii si cu nostalgia hainelor care nu m-au mai incaput niciodata si din care tot am pastrat vreo doua ...nu stiu daca le in ca amintirea vremurilor de alta data sau pur si simplu inca mai sper sa ma mai incapa vreo data in viata asta. Daca la Alex cand aveam 22 de ani porneam de la 52 de kilograme si ajunsesem la 74, acum la 30 de ani pornisem de la 64 si ajunsesem la 84. Kilogramele cresc o data cu varsta =))). La Alex abia am reusit sa dau vreo 5 kg jos in doua saptamani cat am fost internate si Alex a suferit operatia pe cord..si atunci nu am slabit din cauza nemancarii caci Dumnezeu a avut grija de mine ci din cauza stresului si supararii ..nu exista suferinta mai mare decat suferinta si neputinta din ochii copilului tau, nu doresc nimanui sa traiasca suferinta asta ...suferinta care oricat de mare ar fi ai lua-o tu ca mama asupra ta numai sa-ti scapi copilul ...doar in conditiile astea cred ca un om ar fi capabil de sacrificiu suprem.
Stiu ca multi nu cred in Dumnezeu ...dar mie mi-a dovedit de fiecare data ca exista cineva acolo sus care are grija de mine. Stiu ca nu sunt chiar o very important person ca Dumnezeu sa stea cu grija mea si sa ma ajute ori de cate ori am avut nevoie. Dar...totul in viata s-a intors ca un bumerang ...a fost un fel de legea atractiei... si de cate ori am daruit ceva am primit inzecit si la nevoie inapoi. Si totul s-a intors tot prin oameni la mine...oamenii sunt ingerii lui Dumnezeu. Spun asta pentru ca atunci cand am stat internata cu Alex la Timisoara la Institutul de Cardiologie ...sotul si parintii mei nu ma puteau vizita cu mancare si altele necesare ...drumul Bucuresti -Timisoara fiind unul foarte lung...in plus Dan a avut parte de 3 drumuri consecutive Timsoara-Bucuresti  Bucuresti-Timisoara Timisoara- Bucuresti, trei zile aproape a stat numai in tren. Si cu toate astea am avut o persoana in salonul in care am fost internata ..plina de bani si plina de suflet ...asa ca nu am dus lipsa de nimic, si m-am putit concentra doar pe refacerea puiului meu ... pe atunci avea doar un an si 5 luni. Apoi a venit randul meu sa-mi ajut colegele de camera ....imi aduc aminte ca am avut o zi in care ...ma invarteam ca un titirez in salon... Flori , o pacienta suferise o  investigatie cu cateter parca si nu se putea misca din pat ...asa ca eu eram cea care ii dadea sa manance si toate cele....apoi mai era o batrana care avea implantat un stimulator cardiac si deasemenea eu o ajutam si ...mai era si Alex care era la varsta la care nu statea locului iar paturile erau de cam 1m inaltime ( sau cel putin asa mi se pareau) oricum erau foarte inalte. Frumos e ca atunci la 1 an si 5 luni in a doua saptamana dupa operatie Alex mi-a dat drumu la mana si a mers singura...pana atunci mergea cu greutate tinandu-ma pe mine de mana ... pana in operatie mergea cu hamul ...dar dupa ...taietura pe piept nu mai permitea acest lux..si totusi de atunci Alex s-a inchis in ea si de atunci eu am fost pe faza oferindu-i tot ce vroia ..intelegand-o din priviri...probabil de aceea nu a mai simtit nevoia sa vorbeasca. Nu stiu, totul a ramas un mister.
De data asta am dat dintr-una in alta...probabil din cauza caldurii nu mai pot tine un traseu drept pe un subiect ..asa ca mai bine ma opresc aici inainte de -a mi exprima parerile asupra aselenizarii, rasismului si cat de mult seamana numele Obama cu Osama ......
- Amice esti idiot ? ( Caragiale)
- Da, da de ce-ntrebi? ( Toni - Trazniti in Nato)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019