vineri, 22 iulie 2011

Nu am chef azi , Lenea. Lasa pe maine ce n-ai chef sa faci azi

Cand esti bagat in munca pana-n gat, cand ajungi seara acasa fara chef de nimic, cand ai frigiderul gol si bei niste apa ca n-ai timp sa -ti faci ceva de mancare, cand in sifonier hainele nu sunt niciodata la locul lor sau cand masa e plina de vase pentru ca tocmai ai mancat ...iti spui ca nu ai chef acum. De fapt toate astea nu au nicio importanta...degeaba faci curatenie zilnic daca nimeni nu-ti calca pragul cu lunile si degeaba strangi patul dimineata cand oricum il desfaci seara...si totusi..cand esti prins in munca la birou/ serviciu (sau pentru altii) te simti atat de frustrat ca nu mai ai timp sau enegie sa mai faci si ceva pentru tine..ceva care-ti place ..ceva pentru sufletul tau. Sa pictezi, sa scri, sa crosetezi, sa te aranjezi, sa te joci ping-pong , sa te plimbi, sa mergi cu bicicleta...in general lucrurile pe care le faceai in copilarie...fara constrangeri si fara factorul trebuie.

Cand stateam 9 ore inchisa in birou si de multe ori nu vedeam nici lumina soarelui..traiam frustrarea faptului ca ma prostituez pe o mica suma lunara necesara supravietuirii...muncesc ca un bou fara sa fac nimic pentru mine. Iar in concediu mi-era prea lene sa ma trezesc dimineata ca sa ma bucur de rasaritul soarelui. Pierdere de timp....pierdere de viata ...si totusi acum cand mai am cateva ferestre de timp liber..abia daca ma pot motiva sa fac ceea ce-mi place. Dar am gasit minciuna perfecta...imi place sa fac prea multe lucruri astfel incat ma apuc de trei o data si nu termin niciunul...Cand am ramas acasa cu timpul si spatiul in care sa fac ceea ce-mi place..doua saptamani nu am iesit din casa...nu am facut nimic...iar in a treia saptamana am iesit fortata de imprejurari..deci nu mai simteam nevoia plimbarii dupa care am plans ani de zile, nu ma mai incanta albastrul cerului care il descopeream o data pe an...n-am mai pretuit asa de mult nici verdele primaverii, nici liliacul si abia am sesizat mirosul florilor de tei....De ce? De ce picam in ignoranta? si de ce nu-mi convine niciodata nimic ? de ce de fiecare data cand fac ceva descopar ca mi-ar placea sa fac altceva ? de ce ma gandesc la visele neimpliniste in loc sa ma bucur de cele implinite? de ce vreau mereu mai mult? de ce nu ma opresc din alergat? De ce ? iar mai tarziu apare Daca... oare cine a inventat intrebarile si regretele? aaaa...si oare cui i-a venit ideea ca barbatul sa-si rada/taie barba? de ce? ce nu era in regula? de ce simtim tot timpul nevoia sa avansam ? sa evoluam? Mie toata evolutia asta imi pare mai degraba involutie... cu cat aveam orase mai mari si mai frumoase, masini mai rapide si mai spatioase...cu cat avem confortul apei de la robinet cu atat tanjim dupa locurile cat mai neatinse de om, dupa izvorul rece de la munte, dupa statul la cort si leneveala la soare, dupa impachetarile cu namol si dupa mersul descult prin iarba ....de ce ?? Nu am chef azi sa mai raspund la intrebari, nu am chef nici de regrete oricum am inteles ca paharul intotdeauna e plin 1/2 aer si 1/2 apa ...sau vin ...asta daca ai ochii deschisi ca sa-l vezi....Nu am chef azi si totusi nu m-am plictisit...as putea sa nu am chef nici maine ... si asta nu m-ar deranja cu nimic....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019