Copilarii

Copilaria mea este cu mult diferita de cea a copiilor mei.
Pana la 6 ani am gustat libertatea din plin, m-am taiat, busit de toate pietrele, am facut chiftele de namol, m-am catarat in copaci, am salvat pisici s-am alergat rate, am facut tot ce mi-a trecut prin capatzana mea mica de copil.
Am tinut prizonieri fluturi si licurici si am vandalizat toti merii si corcodusii pe o raza de un kilometru...m-am batut baieteste cu toti copiii care nu-mi placeau si-i amenintam cu povesti Sf pe care ei le credeau.
Am inventat povesti la greu. Nu-mi aduc aminte ca bunica mea sa fi tipat vreodata la mine ca m-am murdarit, ca am transpirat sau ca am luat paduchi. Dar cand ma striga la masa...caci vocea ei se auzea pe o raza de 500 de m strigand: Roxanaaa...la a treia strigare deja ma spalam pe maini si eram pe scaun la locul meu la masa.
Copii mei sunt controlati 24 din 24 ...abia de vreo cateva luni le ofer un maxim de 30 de minute singuri...iar pe afara le ofer doar iluzia libertatii caci le suflu in ceafa de fiecare data.
Asadar la 4 ani Mara a descoperit in pamant un vierme; rama ....adevarat si miscator....a fost cea mai mare descoperire a ei ,,dupa furnici". 

-  Uau, Ana, e prima data in viata mea cand vad un vierme din asta!!! E uimitor!! Uite mami un vierme care se misca!!

Atunci mi-am dat seama ca eu trecusem de faza melci si rame cu mult inainte de 4 ani.

Mai trist este ca ai mei copii sunt mult mai liberi decat altii care vad doar asfaltul si rareori cerul si sunt prizonierii regulilor noastre.

Asa ca incep sa ma bucur de  julituri si de talpile negre de hainutele rupte, de fetele manjite si de 5 minute de liniste cand imi las copilul singur pe strada ... chiar daca stresul interior ma macina.

Si promit sa nu mai zic:
- Nu te aseza pe jos!
- Nu te baga sub masina dupa minge!
- Ai grija, nu rupe bluza ca e de firma!

-  Nu mai intra cu bicicleta prin balti!
- Nu rupe crenguta aia!
- Nu te mai certa pe minge!!
EU le-am facut pe toate si inca ...cateva pe care nu vi le pot povesti aici.




Comentarii

  1. Foarte adevarat, ce vremuri....frumoase!!!
    Pacat ca in zilele de azi, cei mici nu mai au parte nici macar de jumatate din ce am avut noi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Comment or no comment?

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie